ABBA-SE INTOARCE...

LADY GAGA

ORADEA-Palatul Vulturul Negru

http://florin0103.blogspot.com

BANCURI...1

                                Florin,era clasa a cincea.Intr-o zi a primit tema pentru acasa.Profesoara il intreaba pe Florin:   -Mai Florine,cum ai reusit sa faci tema perfect ,de data aceasta.
            -Pai,sa stiti doamna profesoara,tata era plecat de acasa la sfarsit de saptamana,si n-a putut sa ma ajute.

                                    *                                                  *                                                   *

                                In gara la Ploiesti Vest,pe o banca ,statea un student si astepta acceleratul spre Oradea.La un moment dat se aseaza langa el ,un militian.Studentul citea un ziar local,cu mare interes.Intre timp militianul,scoate din geanta un hot dog si incepe sa manance,dupa ce termina de mancat,la un moment dat un caine defileaza in fata lor.Militianul,arunca resturile de mancare cainelui si spune:
                                  -Ia caine,mananca si tu ,ca stiu ca esti flamand ca un caine.Intre timp,studentul termina de citit ziarul si-l arunca cainelui si spune:
                                  -Ia caine,mai citeste si tu ca stiu ca esti prost ca un militian.

                                   *                                                    *                                                   *

                                 Cate calitati trebuie sa aiba un candidat la Scoala de Militie ?
                                   -RASPUNS: Trei
                                   1. SA FIE INALT
                                    2.SA FIE FRUMOS
                                       3.SA FIE PROST

MEMORY...13

                               Ferma era amplasata langa Er si printr-un baraj paraul a fost oprit,si in felul acesta,s-a format un lac de acumulare,destul de mare si destul de adanc,spre placerea noastra a pruncilor din sat.In fiecare zi,cand aveam pauza de pranz,faceam baie in lac,imi placea foarte mult sa ma balacesc in apa si sa inot.
                               Imi aduc aminte,de felul cum am invatat sa inot;eram de o schioapa,inca nici la scoala nu umblam.Satul nostru era impanzit de o retea de ape,care impreuna se varsau in Er.Dupa o ploaie mai serioasa,nu se mai cunostea nimic,nici drumul si nici podul peste parau;totul era o intindere albastra,pline cu niste animale foarte delicate,lunguiete si negre si care ,cand se lipeau de copii,incepeau sa suga sangele.Acestea erau lipitorii,spaima pruncilor mai fricosi.
                               Mie niciodata n-umi ara frica,de lipitori,de fapt sa spune proverbul "cui ii e frica de apa ,sa nu mamance peste".Pe mine m-a invatat bunica,ca lipitorii sug doar sangele cel rau din om,pe undeva avea dreptate,am citit si eu prin carti,ca in trecutul indepartat,lipitorii erau folositi,pentru vindecarea bolnavilor cu hipertensiune arteriala.
                               Tata ,impreuna cu alti sateni,era la coasa,si se obisnuia ca la pranz,fiecare nevasta sa trimita mancare calda la cosasi;se taia cate-un pui sau alta zburatoare si se gatea mancare buna.Eu aveam o pofta nemaipomenita,cand mancam impreuna cu tati la camp,acum cand mananc la cele mai luxoase restaurante,nu simt o placere asemanatoare ,pentru mancare.Intr-o zi mama imi spunea:
                                -Tibi,astazi ai sa duci singur mancarea pentru tata,eu am alta treaba
                                 Era ,a doua zi dupa o ploaie torentiala si tot drumul pana la cosasi,era acoperit numai de apa.Cum eram micut,apa imi ajungea aproape pana la gura.Trebuia sa stau cu capul ridicat,iar sufertasul in care era mancarea,il tineam ridicat cu amandoua mainile deasupra capului.

MEMORY...12

                                De la Iuliu am invatat foarte mult,era un baiat inteligent si corect.In fiecare dimineata,in drum spre scoala,intram pe la el,si mergeam impreuna.Intr-o zi frumoasa de primavara,cand pe cerul azuriu neinvadat de nori,Soarele abia rasarit,inca nu-si manifesta puterea dogoritoare,am intrat pe la Iuliu.El mesterea sus pe acoperis,un adapost pentru golumbi,nu stiu daca medita la ceva,sau pur si simplu l-am surprins,cand l-am salutat;dar cert este faptul,cand s-a uitat la mine de sus,si-a scapat securea din mana,si care cunoscand din plin ,legile gravitatiei,a atrrizat tocmai pe fruntea mea.
                                 Dupa aceasta aventura,m-am ales cu o mica fractura,eram plin de sange si de urgenta ne-am dus la dispensarul din sat,unde m-au bandajat imediat,si pe urma ne-am dus la scoala.Anul scolar a trecut repede,si mi-a adus rezultate,chiar neasteptate,eu am terminat pe locul trei ,iar Iuliu pe locul antai.,el era mai bun la matematica,eu eram mai bun la literatura.In vara aceea ,am lucrat impreuna cu parintii,la munca campului.
                                Tati avea in primire o brigada legumicola,si cultivam rosii pentru export,varza,ardei,pepeni verzi si alte legume.Munca mea era tare usoara,lipeam etichete de tipul "fructexport" cu aracet,pe laditele pline cu rosii,,care erau inca in coacerea in parga,iar coacerea definitiva asi atingeau in vagoane spre Germania.De atunci ,am prins o pasiune puternica pentru legumicultura,ami  imi aduc aminte ca  produceam seminte de rosii,acesta era un lucru tare migalos,din inflorescenta plantei ,trebuia eliminat,organele sexuale barbatesti,si acest lot reprezenta plantele mama.Dintr-un alt lot,care se afla la o oarecare departare,reprezentand plantele tata,se scutura polenul in niste pungi de hartie;cu ajutorul unei pipete,polrnul se introducea in fiecare inflorescenta,din lotul plantelor mama;si in felul acesta se elimina inconvenientele autofecundarii.

MEMORY...11

                                Pe atunci eram foarte neastamparati cu totii,atat baietii cat si fetele,eram nervosi,ne aprindeam repede,zburdalnici,parca clocotea ceva in noi.Abia mai tarziu am inteles,ca era sfarsitul copilariei si preludiul pubertatii.In fiecare pauza ,ne jucam cu fetele,pana odata Iuliu si cu mine,alergand dupa Marika,acesta a cazut si s-au rupt ciorapii,si a inceput sa planga,pana a venit diriginta,care ne-a pedepsit pe amandoi.
                                Diriginta,pe vremea aceea ,a inceput sa ne dea primele informatii,despre viata sexuala,era o munca educativa foartecomplicata,pe de o parte ne gasea pe un teren viran,inconjurat de pudoare,si pe cealalta parte,de lipsa noastra totala de informatii,despre viata sexuala.Dragostea ne-a fost expusa prin niste explicatii metafizice,aveam deja cateva notiuni de fizica,si stiam ca electronii pozitivi cu electronii negativi se atrag,iar electronii pazitivi cu electronii pozitivi se resping si electronii negativi cu electronii negativi ,de asemenea se resping;deci si in dragoste sunt necesare doua fiinte opuse:un baiat si o fata.
                                Diriginta ne explica,ca poate fi o dragoste materialista,care se poate realiza in viata si o dragoste idealista,care nu se poate realiza niciodata.De exemplu o dragoste materialista ,este atunci,cand pe o cale ferata,circula doua trenuri din sensuri opuse,si acestea la un moment dat se intalnesc si se ciocnesc;iar dragostea idealista,este atunci cand exista doua cai ferate paralele si pe fiecare dintre ele circula doua trenuri din sensuri opuse ,la un moment dat se intalnesc,dar trec mai departe si nu se ciocnesc niciodata.

MEMORY...10

                                Si incetul cu incetul,au aparut si primele semne de toamna,au inceput sa se rugineasca frunzele viilor,s-au copt strugurii si piersicii,si au inceput sa cada primele frunze ale cpoacilor.Intr-o dimineata ,senina si curata,cand pe bolta azuriu al cerului,Soarele asi anunta rasaritul unei ere noi,din viata mea;toti pruncii,imbracati frumos in uniforme noi,am inceput prima zi de scoala la sectia romana.
                                Prima zi a fost ziua acomodarii,a integrarii ,ne-am cunoscut cu noua diriginta,care era profesoara de matematica,ne-am cunoscut si ne-am imprietenit cu viitorii colegi,si colege,dintre care:Marika,Iuliu,Cornel...imi raman mereu in memorie,.Iuliu,era un baiat,mai inalt decat mine,si era cel mai bun din clasa la matematica.Eu stateam cam prost la aceasta disciplina,imi lipsea baza din clasa a cincea,pe care am fuserit-o.Tare prost nu eram,si cu bunavointa lui Iuliu,si a dirigintei,in cateva saptamani m-am pus la punct,si am continuat mai departe,cu sanse egale cu ceilalti colegi.
                                  Pe vremea aceea,am citit enorm de mult,aveam in sat o biblioteca,cu numeroase volume si o bibliotecara,care era foarte frumoasa.Era o fata ,tanara si blonda,care abia terminase liceul;chiar astazi,cand lunec pe apele linistite ale aducerilor aminte,nu-mi dau seama,ce ma atragea asa de mult la biblioteca;fata aceea cu parul auriu si ochii azurii,sau cartile.
                                Am citit romane,poezii,nuvele,teatru;mi-au placut foarte mult clasicii literaturii universale:Stendhal,Ernest Hemingway,Emile Zola,Gogol,Puskin;dar si acum zambesc,ca pe vremea aceea citeam "Materialismul istoric" "Materialismul dialectic", "Capitalul" lui Marx.,din care nu intelegeam o iota ,abia mult mai tarziu in anii de liceu,cand am reluat lectura acestor carti,am putut intelege ceva.

MEMORY...9

                                Acum cand sunt la moda,tricouri albe cu dungi albastre,din care am cumparat si eu o duzina,cand le imbrac parca ma cuprind fiorii,si tot mereu imi aduc aminte,de trasnelile din copilarie.N-au trecut doar cateva zile,si noi pruncii am si uitat de bataie si am inceput,sa ne distram din nou.
                                Am mers la vecini:
                                -Hai Kalman,sa ne jucam de-a indienii
                                -Bine Tiby,imediat mi-a raspuns el.Tu vei fi Winetou,iar eu Old Shatterland.
                                 Am adunat toti copii de pe ulita noastra,si am inceput sa ne jucam ca in filmele western;unii ne-am deghizat in indieni,iar altii in talhari si hoti,iar o alta parte reprezenta armata americana.Ca si fortificatie,am ales casa noastra;ce a urmat a fost jalnic ,a ramas numai praf si pulbere din fortificatie.Dar mai aveam inchise .intr-un grajd,si doua bivolite,acestea inchise de atata amar de vreme,erau setoase dupa libertate si dragoste.
                                Indienii invingatori,pe langa scalpurile luate,au vrut sa captureze si bivolitele,le-au dezlegat,dar acestea turbate de atatea pene colorate si setoase dupa biboli,ei ce sa faci,chemarea naturii;au luat-o la fuga ,si nu s-au mai oprit decat in judetul urmator.Mare a fost distractia si cheltuiala lui Tati ,sa le aduca bibolitele inapoi,dar nici noi n-am ramas fara rasplata mult ravnita.
                                In zilele urmatoare,tata a facut ancheta,si cand si-a dat seama,ca doar nu numai noi suntem vinovati,odraslele lui,ci si chiar si pruncii vecinului;imediat si-a cerut audienta la vecinul:
                                -Mai vecine ?! Ai vazut ce au facut pruncii tai ?!....si le-a explicat vecinului,toata aventura si stricaciunile facute.Acesta a raspuns mai mult in batjocura,catre tata:
                                -N-am vazut nimic,nu cred nimic.
                                 Atunci Tati ca raspuns,a scos din gura o injuratura nemteasca,pe care a invatat in timpul razboiului;si i-a raspuns vecinului,ca ii pare rau,pentru ca ne-a batut atunci,dupa evenimentul,cu improscarea casii cu noroi..Poate acest eveniment,a fost cel mai frumos din viata mea,caci de atunci Tati nu a mai pus mana pe noi,si n-a mai scos niciodata cureaua,sa ne bata.

MEMORY...8

                                Pe vremea aceea,placerea noastra a pruncilor,era sa mergem desculti si sa ne jucam in baltacele de apa,ce rezulta in urma ploilor,pana ne faceam negri pe fata,si pe haine si aveau mamele sa ne felicite,si sa ne spele hainutele.Au venit si fratii lui Kalman,si fratii mei,si am luat parte cu totii la o initiativa destul de indrazneata la inceput,care pana la urma s-a so;dat cu urmari grave,pentru pielea noastra catifelata.
                               Totul se intampla in ajunul sarbatorii Sfintelor Pasti,toti oamenii din sat,se pregateau din timp,pentru aceasta sarbatoare:au zugravit casele,au vopsit vranitele,copacii au fost varuiti,au facut curatenie in case,etc.Casa vecinului a fost varuita intr-un alb imaculat,totul arata ca o floare alba de cires.Noi pruncii am ales pentru razboiul nostru,ca si camp de batalie,peretii albi ai casei vecinului,sa mai zica cineva ca pruncii ,n-au initiativa si fantezie.Razboiul odata declansat,am luptat cu o darzenie,nemaipomenita,pana nu a mai ramas,nici-un metru patrat necolorat,cu niroi,din peretii casii;din frumoasa culoare alba,peretii au devenit,intr-un negru stralucitor,ca o,lalea neagra.
                               Odata cu inserarea,s-a prezentat si vecinul tare furios,noi nu puteam inchipui,ce le o fi apucat,doar asa de frumos ne-a iesit combinatia noastra de culori;alb-negru,care se mai numeste "pepita".
                               Vecinul imediat,si-a cerut audienta la tata:
                              -Mai Joska ! uite ce au facut pruncii tai.Ce ma fac acuma,doar peste doua zile va fi Pastele.Tati l-a ascultat,cu viu interes,si l-a aprobat.Dupa ce s-a retras vecinul,am urmat noi la rand,numai ca audierea noastra,nu s-a mai desfasurat,intr-o atmosfera de cordialitate,ci intr-o atmosfera mai mult trista,si amara;tati si-a scos cureaua din pantaloni,si au urmat frumoasele dungi colorate in albastru inchis,pe pielea noastra alba

MEMORY...8

                               Cu vanatul capturat,ne retrageam in casa vreunui prieten,si fiecare participa de acasa cu cate ceva,nrcesare gatitului:untura de porc,piparca de boia,etc. si dupa cateva minute se incingea petrecerea.Petrecerile doar atunci sunt frumoase,cand totul se termina cu bine;dar ale noastre ,cam totdeauna luau un sfarsit tragic.Datorita grijei si simpatiei,ce ne-o purta cate o vecina,care avea "tidula medicala",de a nu participa la munca campului,si tot mereu ne reclamau seara,cand parintii soseau acasa.Ei erau osteviti de munca.si le facea o placere deosebita,sa mai auda din gura vecinelor,despre ispravile noastre petrecute in timpul zilei.Bineinteles,nici rasplata nu putea sa lipseasca,urma repriza a doua,la petrecerea noastra.Tati scotea cureaua de la pantaloni,care era o curea din piele adevarata,si nu imitatie din musama,cum sunt in zilele noastre.Dupa acest eveniment,a doua zi ma trezeam cu tot corpul vanat,sub forma de dungi.Aceste dungi se cheama pe ungureste "hurka" si se traduce in caltabos,si acesta este totdeauna o tara mai groasa decat carnatul,fiindca prima se face din matul gros,iar ultimaul din matul subtire al porcului si sunt atat de delicioase ,dar bineinteles nu pe pielea catifelata a pruncilor.Tati era un om foarte sever,corect si drept,dar ne iubea foarte mult,pe toti cei trei copii ai lui.Imi aduc aminte,intr-o zi vine la noi,prietenul meu Kalman din vecini si imi zice:-Tibike,vezi ce frumos a plouat afara?ce ar fi sa mergem si sa ne jucam in noroi.-Hai sa mergem ,i-am raspuns eu,bucuros,fiindca intre timp se insenina si a aparut pe orizont un curcubeu de toata minunea.

MEMORY...7

                                In putinele zile,care mi-a mai ramas,din"lunga vara fierbinte",care destul de mult a fost ciuntit,din cauza corigentei,cu prietenii tot de prostii ne-am tinut.Pe vremea aceea ,rula pe micul ecran,serialul " IVANHOE ",dupa un roman de Walter Scott.Noi pruncii de pe ulita noastra,care era botazata printre localnici ,ulita "bufnitei negre",impreuna cu Kalman,Feri,Imi,Pali si Sanyi,am inceput sa construim ,tot feluri de arcuri cu sageti si sa ne jucam,cum am vazut in film.Lupta la inceput usor,dar a fost grea,pentru sarmanii nostri parinti,au rezultat geamuri sparte,animale moarte,chiar si accidente mai mult sau mai putin tragice.Cum parintii nostri,toata ziua erau plecati la munca campului,din zori si pana-n asfintit,noi pruncii care ramane-am acasa,fiindca eram prea fragezi inca de a avea statut,de participant la munca.Cum plecau parintii de acasa,si noi luam arcurile si sagetile si plecam la vanatoare.-Oh vai ,biete zburatoare,care ne ieseau in cale,erau sortite pieirii si fusesera infulecate,de niste indieni lacomi.

MEMORY...6

- 6 -
               In clasa a cincea,a trebuit sa dam socoteala,pentru frumosii ani petrecuti,alaturi de bunul nostru invatator,si a trebuit sa recuperam restantele,care aveau chiar proportii uriase la unele materii.O tara s-au schimbat treburile,locul bunului invatator,a luat-o o profesoara,care era si diriginta,si pe deasupra la fiecare disciplina ,am avut cate un profesor,mai mult sau mai putin sever.
              Pe vremea aceea ,eram tare smecheros si am avut un prieten Sanyika,cu care la orele de limba si literatura maghiara,in loc sa ne vedem de treburile noastre,construiam vaporase din hartie,trageam de codita fetitele,care stateau in fata noastra,in banca,si mai multe alte aventuri.Bineinteles ,nici profesoara noastra de limba maghiara,nu a ramas "rece" ,la provocarile noastre atat de "fierbinti",si nu ne privea cu ochi dulci,desi noi doi eram ca doi porumbei albi,curati ca roua diminetii.Spre finele anului scolar,ca doi buni prieteni nedespartiti,am fost declarati amandoi,corigenti la limba si literatura maghiara.
              Vara ce a urmat ,a trebuit s-o petrecem tocind,niste conjugari si declinari,in timp ce toti prietenii nostri,erau ori la pescuit ,sau la scaldat.Munca noastra , nu a ramas nefructificata,am luat amandoi,cu brio corigenta,cu o medie acceptabila,dar ne-a ramas foarte putine zile,care sunt atat de frumoase si placute in timpul verii.Era intrun-a din zile,la inceputul lunii septembrie,eu urmam sa ma inscriu,in clasa a sasea;atunci,iar s-a reunit  consiliul familiar,in frunte cu tata,ca si atunci dupa moartea bunicii.Tati a propus:-Dragii mei.hai sa-l dam pe Tiby,din taomna la sectia romana,vad ca se descurca foarte greu cu limba maghiara,poate invata mai bine romaneste.Au urmat cateva opozitii ,din partea mamei,mai mult sau mai putin intemeiate,dar pana la urma,propunerea lui tata,a fost acceptata in unanimitate,si din toamna,urmam sa ma inscriu la scoala,la sectia romana,urma sa am alti colegi,alti profesori.

MEMORY...5.

-5-
Primele clase ,ale scolii generale,am urmat la mine in sat,localitatea aceasta,este asezata undeva pe Valea Erului,la circa 60 km,de resedinta judetului si localnicii,desi sunt de trei religii diferite : reformati,greco-catolici si romano catolici,limba cea mai curenta vorbita,ara maghiara.In primii ani de scoala,am avut un invatator,originar de pe nisipurile Erului si il chema Armos K.,era un om nu mare de statura,de varsta mijlocie si schiop de un picior,dar ii placea grozav vinul.
Cum satul nostru,se afla intr-o zona a podgoriilor si a vinurilor,bunul meu invatator,avea prilejul sa deguste,in fiecare zi,licoarea lui Bachus.Desi placerea vinului era,placerea invatatorului,era si placerea noastra ,a pruncilor,caci de fiecare data,cand invatatorul se imbata,noi eram ca si liberi,faceam tot ce ne trasnea in cap.Domnul invatator avea sapte copii,unul din ei ,un baiat,cam de o varsta cu mine,il chema Karcsi si cu care,m-am imprietenit foarte repede.Era un baiat pus pe farse,si am facut impreuna ,trasnelile cele mai mari.
Aceasta prietenie a durat,doar cativa ani,si a trebuit sa se termine,datorita faptului ,ca bunul nostru invatator a fost mutat disciplinar,din cauza betiilor repetate,intr-un sat vecin.Timpul a trecut cu pasi repezi,si nu a lasat in urma,doar amintirile nevinovate,a primilor ani de scoala,dintr-un efectiv de 33 de elevi,porniti in clasa intaia,la terminarea clasei a patra,am ramas doar 21 de elevi,impreuna cu cei veniti din clasele mai mari,cu titlul de repetenti.Acest titlu ,era foarte frecvent la scoala noastra,nu cum se intampla in zilele noastre,cand toti elevii,sunt declarati promovati la sfarsitulanului scolar.

ANINTIRI DIN COMUNISM-MEMORY

- 4 -
Copilaria mea incetul cu incetul,lua sfarsit si m-am trezit,ca doar o vara mai am la dispozitie si pana la urma va trebui sa merg la scoala.La noi la tara,abia pe vremea aceea s-a inceput sa se introduca mada,ca pruncii sa mearga la gradinita,dar acest lucru la inceput a suferit un esec total.Bineanteles nu era,gradinita ca astazi,la orase,noi toti pruncii eram impreuna cu o baba,care ne supraveghea,nu era nici grupa mare,nici grupa mica si parca domnea legea junglei,copii cei mari ii bateau pe cei mici.Eu eram mai mic,si mai firav si eram ,mereu batut de cei mari si din aceasta cauza,nu prea frgventam gradinita.
Aveam in casa vecina,de peste drum,un prieten foarte bun,era cu un an mai mare ca mine,si il chema Kalman.Dimineata ne gateau parintii traista si ne expediau,cu gandul impacat la gradinita.Noimergeam pe jos in vremea aceea,nu cum sunt dusi in zilele noastre,multi copii cu masini de lux.Dar noi ,cativa prunci,mai smecherosi,tot mereu rataceam calea cea buna,si in loc sa mergem la gradinita,mergeam intre vii.Iar cand sosea vremea intoarcerii,veneam si noi acasa,alaturi de ceilalti copii,parca si noi am fi fost la gradinita.Nu stiu cum se explica,dar cand am inceput sa merg la scoala,parca am prins o placere deosebita pentru invatatura,si nu am mai lipsit nicio ora de la scoala.Imi aduc aminte de cativa prieteni,de pe ulita noastra:Pali,Sanyi,Imi care tot mereu chiuleau de la scoala,faceau si ei cum faceam eu,cand eram la gradinita,in loc sa vina la scoala,diminetile se duceau intre vii si la amiaza se intorceau si ei acasa cu ceilalti.

- 3 -
De aici parca,am fost urmarit toata viata,de ghinionul acesta,cand eram in primii ani de scoala,tot mereu imi sangera nasul,doar daca ma loveam numai un pic in nas.
Am incercat toate tratamentele,am baut chiar si zeama de curechi acru fiindca doctorii imi spuneau,ca am lipsa de vitamina K.,pe limba doctorilor :avitaminoza K.
Anii copilariei se scurgeau cu pasi repezi,intr-o vara,prietenii de pe ulita mea:Imi si cu Feri,m-au invitat si pe mine,sa iau parte la jocul lor de-a indienii.Nici astazi nu stiu,ce motive de refuz am avut,dar stiu ca am preferat sa raman acasa,jocul lor de-a indienii,a luat un sfarsit tragic,au aprins casa unui vecin,care a ars pana la temelie,periclitand chiar si soarta caselor vecine de pe ulita.
Era un sef de post,inalt si gras,care a venit si la noi,in urma evenimentului si m-a interogat si pe mine.EU aveam doar vreo cinci anisori.
- Mai Tibiti,au spus baietii ca tu ai aprins casa
-Hotne,i-am raspuns eu
-Mai Tiby, a spus Imi si Feri ,ca si tu ai fost sa va jucati de-a indienii si ca tu ai aprins casa
-Hotne ,eu am fost acasa,raspundeam eu darz si neclintit.
Evenimentul s-a incheiat la urma cu bine,vecinului i s-au strans fonduri,fiecare gospodar din sat a dat ajutor,si vecinul a construit o casa noua,chiar mai frumoasa ca cea de dinainte

_ 2 _
Toanna respectiva ,a fost foarte bogata pentru noi,am obtinut o recolta de struguri chiar record,tati nu mai gasea butoaie goale pe nicaieri,unde sa-l depoziteze vinul.
La noi in curte,vinul curgea siroaie,cum curge apa,dupa o ploaie torentiala,iar zburatoarele mici de pe langa casa,se balaceau in vin.In mijlocul curtii,am avut o pivnita mare,cu o bolta inalta de cativa metri.
Desi copil mic,abia implinisem patru anisori,imi placea teribil vinul fiert,indulcit cu tukor,tati mereu spunea:
- Teringhete,din copilul acesta ,iese un mare chefliu,spus mai finut sa nu zica "betiv",aveam canita mea,pe care mami o punea pe soba,dupa ce o umplea cu vin,si cand incepea sa fiarba,imi indulcea cu tukor. Intr-o dupa amiaza,dupa ce am rugat-o pe mami de cateva ori,sa-mi dea vin dulce si am baut cateva canite,am iesit in curte s
a ma joc impreuna cu fratii mei.Eu tare vitaeaz,mi-am urcat pe pivnita si de pe bolta cea inalta,am tras o cazatura zdravana si mi-am spart nasul.