MEMORY...8

                               Cu vanatul capturat,ne retrageam in casa vreunui prieten,si fiecare participa de acasa cu cate ceva,nrcesare gatitului:untura de porc,piparca de boia,etc. si dupa cateva minute se incingea petrecerea.Petrecerile doar atunci sunt frumoase,cand totul se termina cu bine;dar ale noastre ,cam totdeauna luau un sfarsit tragic.Datorita grijei si simpatiei,ce ne-o purta cate o vecina,care avea "tidula medicala",de a nu participa la munca campului,si tot mereu ne reclamau seara,cand parintii soseau acasa.Ei erau osteviti de munca.si le facea o placere deosebita,sa mai auda din gura vecinelor,despre ispravile noastre petrecute in timpul zilei.Bineinteles,nici rasplata nu putea sa lipseasca,urma repriza a doua,la petrecerea noastra.Tati scotea cureaua de la pantaloni,care era o curea din piele adevarata,si nu imitatie din musama,cum sunt in zilele noastre.Dupa acest eveniment,a doua zi ma trezeam cu tot corpul vanat,sub forma de dungi.Aceste dungi se cheama pe ungureste "hurka" si se traduce in caltabos,si acesta este totdeauna o tara mai groasa decat carnatul,fiindca prima se face din matul gros,iar ultimaul din matul subtire al porcului si sunt atat de delicioase ,dar bineinteles nu pe pielea catifelata a pruncilor.Tati era un om foarte sever,corect si drept,dar ne iubea foarte mult,pe toti cei trei copii ai lui.Imi aduc aminte,intr-o zi vine la noi,prietenul meu Kalman din vecini si imi zice:-Tibike,vezi ce frumos a plouat afara?ce ar fi sa mergem si sa ne jucam in noroi.-Hai sa mergem ,i-am raspuns eu,bucuros,fiindca intre timp se insenina si a aparut pe orizont un curcubeu de toata minunea.