ANINTIRI DIN COMUNISM-MEMORY

- 4 -
Copilaria mea incetul cu incetul,lua sfarsit si m-am trezit,ca doar o vara mai am la dispozitie si pana la urma va trebui sa merg la scoala.La noi la tara,abia pe vremea aceea s-a inceput sa se introduca mada,ca pruncii sa mearga la gradinita,dar acest lucru la inceput a suferit un esec total.Bineanteles nu era,gradinita ca astazi,la orase,noi toti pruncii eram impreuna cu o baba,care ne supraveghea,nu era nici grupa mare,nici grupa mica si parca domnea legea junglei,copii cei mari ii bateau pe cei mici.Eu eram mai mic,si mai firav si eram ,mereu batut de cei mari si din aceasta cauza,nu prea frgventam gradinita.
Aveam in casa vecina,de peste drum,un prieten foarte bun,era cu un an mai mare ca mine,si il chema Kalman.Dimineata ne gateau parintii traista si ne expediau,cu gandul impacat la gradinita.Noimergeam pe jos in vremea aceea,nu cum sunt dusi in zilele noastre,multi copii cu masini de lux.Dar noi ,cativa prunci,mai smecherosi,tot mereu rataceam calea cea buna,si in loc sa mergem la gradinita,mergeam intre vii.Iar cand sosea vremea intoarcerii,veneam si noi acasa,alaturi de ceilalti copii,parca si noi am fi fost la gradinita.Nu stiu cum se explica,dar cand am inceput sa merg la scoala,parca am prins o placere deosebita pentru invatatura,si nu am mai lipsit nicio ora de la scoala.Imi aduc aminte de cativa prieteni,de pe ulita noastra:Pali,Sanyi,Imi care tot mereu chiuleau de la scoala,faceau si ei cum faceam eu,cand eram la gradinita,in loc sa vina la scoala,diminetile se duceau intre vii si la amiaza se intorceau si ei acasa cu ceilalti.